Zincul este unul dintre cele mai importante oligoelemente din organismul uman. Deși este necesar în cantități mici, influențează o mulțime de procese esențiale: de la imunitate și regenerare celulară, până la gust, fertilitate, formarea colagenului și chiar funcția mentală.
În ultimii ani, zincul a devenit popular mai ales în sezonul rece, fiind folosit pentru prevenirea răcelilor.
Însă puțini știu că anumite medicamente pot reduce nivelul de zinc din organism, iar în unele cazuri, suplimentarea necontrolată poate avea efecte inverse.
În acest articol, explic cum funcționează zincul în organism, ce roluri are și cum se manifestă deficitul, ce medicamente pot interfera cu absorbția sau eliminarea lui și când e nevoie de suplimentare cu zinc, cu precauție.
Surse și forme de zinc
Cele mai bune surse alimentare sunt carnea, ficatul, fructele de mare (în special stridiile), germenii de grâu, ouăle, drojdia de bere, semințele de dovleac și laptele praf degresat.
Zincul se poate pierde în timpul procesării alimentelor sau poate lipsi din cauza solului sărac în nutrienți.
Zincul este disponibil și sub formă de suplimente: sulfat, gluconat, citrat, picolinat sau bisglicinat.
Formele cel mai bine absorbabile sunt citratul și glicinatul.
Se administrează adesea în combinație cu vitamina C, complexul B sau magneziu.
Când poate fi prea mult zinc?
Deși este esențial, zincul nu trebuie consumat în exces.
Dozele mai mari de 150 mg/zi pot avea efecte adverse, inclusiv suprimarea imunității, iritații digestive, deficit de cupru și interacțiuni cu alte minerale precum fierul, calciul, fosforul sau vitamina A.
Zincul și echilibrul hormonal – mai mult decât un mineral pentru imunitate
Zincul nu este important doar pentru imunitate și piele – are un rol esențial și în reglarea hormonală.
Acest mineral susține buna funcționare a mai multor glande endocrine și influențează sinteza și activitatea hormonilor-cheie din organism.
🔹 La nivelul sistemului reproducător, zincul contribuie la menținerea concentrației normale de testosteron și estrogen. Deficitul său a fost asociat cu scăderea libidoului, infertilitate și tulburări ale ciclului menstrual.
🔹 Zincul se regăsește în cantități mari în prostată, unde susține sănătatea glandei și are efect antiinflamator. De asemenea, influențează sensibilitatea receptorilor la hormonii androgeni.
🔹 La nivel tiroidian, zincul este implicat în conversia hormonului T4 (forma inactivă) în T3 (forma activă), astfel că un nivel scăzut poate favoriza simptome de hipotiroidism precum oboseala și pielea uscată.
🔹 Zincul joacă un rol-cheie și în sinteza, stocarea și eliberarea insulinei din pancreas, fiind important în metabolismul glucozei.
🔹 În plus, zincul contribuie la reglarea cortizolului – hormonul stresului – prin influența asupra axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale.
Pe scurt, zincul este un aliat discret, dar esențial, în menținerea echilibrului hormonal și a sănătății sistemului endocrin.
Zincul și pielea – un aliat natural împotriva acneei
Zincul este un mineral extrem de valoros pentru sănătatea pielii, în special în cazul acneei.
Datorită proprietăților sale antiinflamatoare, antibacteriene și sebo-regulatoare, zincul contribuie la reducerea leziunilor acneice și la calmarea pielii iritate.
Acționează prin inhibarea dezvoltării bacteriei Cutibacterium acnes, reducerea secreției excesive de sebum și sprijinirea regenerării pielii afectate. De asemenea, zincul accelerează procesul de cicatrizare și ajută la prevenirea apariției cicatricilor post-acnee.
Suplimentarea cu zinc (în forme precum gluconat, citrat sau glicinat) s-a dovedit eficientă în numeroase studii clinice, mai ales la adolescenți și tineri cu deficit de zinc.
Zincul se regăsește și în produse dermatocosmetice sub formă de oxid de zinc (cu efect calmant) sau zinc PCA (cu rol de echilibrare a secreției sebacee).
🔍 Zincul și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS): o relație complicată
Zincul este un oligoelement esențial, implicat în imunitate și funcționarea enzimelor.
Totuși, când este administrat împreună cu anumite AINS (ex: ibuprofen, diclofenac, naproxen), pot apărea interacțiuni de ordin farmacologic și farmacocinetic.
Ce se întâmplă mai exact?
📌La nivel gastrointestinal:
Zincul poate forma chelați (complexe) cu unele AINS, mai ales dacă sunt administrate concomitent pe stomacul gol.
Aceste complexe pot reduce biodisponibilitatea ambelor substanțe.
Rezultatul: eficiența AINS poate fi diminuată.
📌La nivel enzimatic și celular:
Zincul influențează expresia unor enzime inflamatorii, cum ar fi COX-2 (cicl-oxigenaza-2), ținta principală a multor AINS.
Suplimentarea cu zinc în doze mari poate modula răspunsul inflamator, în unele cazuri diminuând răspunsul la tratamentul antiinflamator.
🧪 Rezumat practic:
Interacțiunea nu este toxică, dar poate reduce eficiența AINS atunci când zincul este administrat în doze mari sau în același moment.
📌Este recomandată o pauză de 2 ore între administrarea zincului și a antiinflamatoarelor pentru a evita interacțiunile.
💡 Cum reduc IECA nivelul de zinc din organism?
IECA (Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei), precum enalapril, ramipril, perindopril, sunt medicamente frecvent utilizate pentru tratarea hipertensiunii arteriale și insuficienței cardiace.
Deși eficiente, ele pot influența echilibrul mineralelor — inclusiv al zincului.
🔍 Ce se întâmplă în organism?
Excreție urinară crescută de zinc:
Studiile au arătat că tratamentele de lungă durată cu IECA pot crește eliminarea zincului prin urină.
Acest efect este probabil legat de modificările pe care aceste medicamente le produc în echilibrul electrolitic și funcția renală.
Scăderea concentrațiilor plasmatice:
Pe termen lung, pierderile urinare constante pot duce la scăderea nivelului plasmatic de zinc, ceea ce poate afecta:
imunitatea,
apetitul,
vindecarea rănilor,
percepția gustului și mirosului.
🧪 Caz aplicat:
Un pacient în tratament cronic cu ramipril pentru hipertensiune se plânge de lipsa poftei de mâncare și vindecare lentă a rănilor. O analiză de laborator ar putea arăta un nivel scăzut de zinc, iar suplimentarea poate fi benefică — doar la recomandarea specialistului.
✅ Recomandare farmaceutică:
Dacă un pacient ia IECA pe termen lung, e important să fie atent la simptomele deficitului de zinc.
Se recomandă monitorizarea periodică a zincului plasmatic și suplimentarea doar la nevoie, pentru a evita supradozarea.
🛡️ Zincul și antibioticele: când o tabletă anulează cealaltă
Antibiotice precum doxiciclina și ciprofloxacina sunt eficiente, dar sensibile la interacțiuni.
🔍 Ce se întâmplă în organism?
Zincul este un ion divalent (Zn²⁺), la fel ca alți ioni precum calciul sau magneziul.
Când intră în contact cu antibiotice precum: tetracicline (ex: doxiciclină), chinolone (ex: ciprofloxacină), … zincul se leagă de molecula antibioticului, formând chelați insolubili.
Aceste complexe nu mai pot fi absorbite eficient din intestin în sânge.
Rezultatul?
Concentrația plasmatică a antibioticelor scade, iar efectul terapeutic este compromis.
🧪 Caz clinic:
O pacientă ia ciprofloxacină și suplimente cu zinc în același timp. După 3 zile, infecția persistă. Farmacistul o întreabă despre suplimente, identifică interacțiunea și recomandă administrarea la 2 ore distanță.
✅ Recomandare:
Zincul se administrează la cel puțin 2 ore distanță de antibioticele sensibile.
💧 Cisplatina accelerează eliminarea zincului prin urină
Cisplatina este un medicament citostatic folosit frecvent în tratamentul cancerelor (ex: testicular, ovarian, pulmonar).
Pe lângă efectele asupra celulelor tumorale, are și efecte secundare renale, care pot duce la pierderi semnificative de zinc.
🔍 Ce se întâmplă în organism?
Toxicitate renală:
Cisplatina poate afecta tubii renali proximali, ceea ce duce la o excreție crescută de electroliți și oligoelemente — inclusiv zinc, magneziu, potasiu.
Zincul este filtrat și eliminat rapid:
În mod normal, o parte din zincul filtrat de rinichi este reabsorbit.
Cisplatina inhibă această reabsorbție → zincul este eliminat accelerat prin urină, fenomen numit zincurie.
Riscul de deficit de zinc:
La pacienții aflați în tratament cu cisplatină, pot apărea simptome de hipozincemie:
imunitate scăzută,
gust alterat (disgeuzie),
vindecare lentă a rănilor,
oboseală.
✅ Recomandare farmaceutică:
Suplimentarea se face numai la recomandarea oncologului, deoarece dozele mari pot interfera cu alte tratamente.
💡 Zincul și imunosupresoarele: prieteni sau adversari?
Imunosupresoarele sunt medicamente folosite pentru a suprima sistemul imunitar, esențiale în tratamentele pentru boli autoimune (ex: lupus, poliartrită reumatoidă) sau în prevenirea rejetului după transplant.
🔍 Ce se întâmplă în organism?
Zincul are efect imunostimulator — susține producția de celule imunitare, cum ar fi limfocitele T.
Dacă este administrat în doze mari sau ca supliment, zincul poate contracara parțial acțiunea imunosupresoarelor.
Cu alte cuvinte, zincul și imunosupresoarele acționează în direcții opuse:
zincul activează imunitatea,
medicamentul o inhibă.
🧪 Caz clinic:
Un pacient cu transplant renal ia ciclosporină și decide să-și întărească imunitatea cu zinc fără a anunța medicul. Riscul? Creșterea activității imune și posibilitatea de rejet.
✅ Recomandare:
Nu lua zinc dacă ești în tratament imunosupresiv, decât la recomandarea medicului.
Orice supliment trebuie discutat în acest context delicat.
💧 Penicilină și diuretice tiazidice: cum scad nivelul de zinc?
Penicilină:
Poate reduce nivelul de zinc prin interferență la nivel intestinal.
Mecanismul exact nu este complet elucidat, dar se presupune o modificare a absorbției active sau o legare chimică de zinc.
Diuretice tiazidice (ex: hidroclorotiazidă):
Acționează asupra tubului distal renal și cresc excreția urinară de zinc.
Cu cât tratamentul este mai lung, cu atât riscul de depletare minerală crește.
✅ Recomandare:
Pacienții în tratament cronic cu aceste medicamente ar trebui să fie atenți la simptome precum:oboseală, căderea părului, slăbirea imunității, tulburări de gust.
Doar în prezența simptomelor sau a confirmării prin analize se ia în calcul suplimentarea cu zinc.
Concluzie practică
Zincul este un micronutrient esențial, dar sensibil la influențele externe — inclusiv medicamentele frecvent utilizate.
Fie că vorbim de scăderea absorbției (prin chelare sau competiție la nivel intestinal), fie de creșterea eliminării (prin rinichi), interacțiunile cu zincul sunt importante și merită luate în considerare.
Pentru pacienții care urmează tratamente cronice sau prezintă simptome vagi precum oboseală, infecții repetate sau gust metalic, este esențială o discuție cu medicul sau farmacistul.
Suplimentarea cu zinc trebuie personalizată, justificată și monitorizată corect.
🔬 Surse științifice:
Institute of Medicine (2001). Dietary Reference Intakes for Zinc
Drug-Nutrient Interactions. American Journal of Clinical Nutrition, 2002
European Medicines Agency – Cisplatin Summary
Clinical Pharmacokinetics of Zinc and Zinc Supplements – J. Clin. Pharmacol.
Medscape Drug Interaction Checker
Acest material este oferit de un farmacist, în scop educativ. Pentru recomandări personalizate, cere întotdeauna sfatul unui specialist.
