MIEREA ⋆ Pharma Cloud

MIEREA

POATE AVEA ROL ÎN TRATAREA ATEROSCLEROZEI?

Mierea este un produs apicol des utilizat pentru îndulcirea băuturilor preferate precum ceaiul, cafeaua sau chiar laptele cald. Pe lângă această proprietate dulce are şi un spectru larg de acţiune motiv pentru care se utilizează în stările de răceala şi gripă, ameliorarea tusei productive datorită efectelor antimicrobiene şi antivirale.

Conţine peste 180 de substanţe (fructoza şi glucoza fiind principalele surse de zaharuri) vitamine şi minerale.

Din punct de vedere nutrițional, 1 lingură de miere înseamnă aproximativ 21 de grame şi reprezintă 64 de calorii și 17 grame de zaharuri (fructoză, glucoză, maltoză,zaharoză).

      Am găsit un studiu despre efectele de protecție și posibile moduri de acțiune asupra factorilor de risc ai aterosclerozei pe care mierea le-a putea avea.

Ateroscleroza este o afecţiune care se referă la acumularea de grăsimi şi alte substanţe în interiorul şi pe pereţii arteriali sub formă de placă de aterom care blochează fluxul sanguin. Placa de aterom se poate rupe favorizându-se apariţia cheagurilor de sânge (trombi).

Factorii de risc multipli implicați în patogeneza aterosclerozei includ stresul oxidativ, răspunsurile inflamatorii, hipercolesterolemia, hipertensiunea, diabetul și fumatul.

Există diferite strategii pentru ameliorarea factorilor de risc care implica adăugarea unor substanţe antioxidante, vitamine și medicamente de tip alopat.

Ateroscleroza reprezintă o cauză principală de deces la nivel mondial.

ROLURILE MIERII ÎN ATEROSCLEROZĂ

1. ROL ÎN STRESUL OXIDATIV

Stresul oxidativ apare ca o afecţiune patologică produsă de speciile reactive de oxigen, care atacă celulele, le oxidează și le deteriorează proteinele, lipidele și acizii dezoxiribonucleici (ADN) în mod aleatoriu şi excesiv.
Organismele au dezvoltat mecanisme de autoapărare prin neutralizarea radicalilor liberi cu ajutorul unor antioxidanţi.

Antioxidanții enzimatici sunt reprezentați de superoxid dismutază (SOD), glutation peroxidază și catalază.

Antioxidanții non-enzimatici includ acid ascorbic, α-tocoferol, glutation, carotenoizi, flavonoizi.

Mierea conţine catalaza, o enzima capabilă să înlăture radicalii liberi, efectul antioxidant fiind demonstrat prin studiile clinice.

Într-un studiu, Alvarez Suarez și colab. au constatat că mierea de viță de vie, a prezentat o capacitate antioxidantă remarcabilă din grupul testat, prin eliminarea radicalilor 2,2-difenil-1-picrilhidrazil, hidroxil și superoxide.

Până în prezent, investigațiile privind efectele antioxidante ale mierii în vitro și în vivo se concentrează pe porțiunea apoasă a sângelui (plasmă) în care se dizolvă antioxidanții mierii

2. ROL ÎN RĂSPUNSUL INFLAMATORIU

Stimulul dureros antrenează eliberarea locală a numeoroaselor substanţe din fibroblaste, mastocite, neutrofile care mediază sau facilitează procesul inflamator.

Mediatorii inflamaţiei sunt: prostaglandinele, leucotrienele, bradikinina, serotonină, histamina, tromboxanii.

Inflamația reprezintă un răspuns fiziopatologic al țesuturilor caracterizat prin semne de durere, căldură, roșeață și inflamare.

Recent, s-a descoperit ca mierea modulează răspunsul inflamator în patogeneza aterosclerozei, prin inhibarea markerilor proinflamatori (citokine) datorită compuşilor fenolici din compoziţie.

3. ROL IN HIPERCOLESTEROLEMIE

Colesterolul este o moleculă indispensabilă, precursor pentru hormonii steroizi şi acizii biliari, care îndeplineşte funcții vitale.
Datorită compușilor fenolici s-a demonstrat că mierea îmbunătățește profilul lipidic.

Recent, Tul-Noor și colab. au analizat studiile clinice realizate și au întreprins o meta-analiză pentru evaluarea efectelor aportului de miere asupra factorilor de risc lipidici în comparație cu analogii zahărului. Aceştia au raportat o îmbunătăţire semnificativă a nivelului colestorolului bun, analizând 444 de probe. Media gramajului de miere administrat a fost de 70 grame pe zi şi s-a întins pe o o perioadă de 5 săptămâni.

REFERINŢE ŞTIINŢIFICE

Afroz R., Tanvir E., Paul S., Bhoumik N.C., Gan S.H., Khalil M. DNA damage inhibition properties of sundarban honey and its phenolic composition. Food Biochem. 2016;40:436–445. doi: 10.1111/jfbc.12240.
Alvarez-Suarez J.M., Giampieri F., Battino M. Honey as a source of dietary antioxidants: Structures, bioavailability and evidence of protective effects against human chronic diseases. Med. Chem. 2013;20:621–638. doi: 10.2174/092986713804999358.
Alvarez Suarez J.M., Giampieri F., Damiani E., Astolfi P., Fattorini D., Regoli F., Quiles J.L., Battino M. Radical-scavenging activity, protective effect against lipid peroxidation and mineral contents of monofloral Cuban honeys. Plant Foods Hum. Nutr. 2012;67:31–38. doi: 10.1007/s11130-011-0268-7.
Atkinson F.S., Foster-Powell K., Brand-Miller J.C. International tables of glycemic index and glycemic load values: 2008. Diabetes Care. 2008;31:2281–2283. doi: 10.2337/dc08-1239.
Bahrami M., Ataie-Jafari A., Hosseini S., Foruzanfar M.H., Rahmani M., Pajouhi M. Effects of natural honey consumption in diabetic patients: An 8-week randomized clinical trial. J. Food Sci. Nutr. 2009;60:618–626. doi: 10.3109/09637480801990389.
Cherubini A., Vigna G.B., Zuliani G., Ruggiero C., Senin U., Fellin R. Role of antioxidants in atherosclerosis: Epidemiological and clinical update. Curr. Pharm. Des. 2005;11:2017–2032. doi: 10.2174/1381612054065783.
Commission C.A. Codex Standard for Honey, CODEX STAN 12-1981.Food and Agriculture Organization of the United Nations; Rome, Italy: The World Health Organization; Geneva, Switzerland: 2001.
Escuredo O., Miguez M., Fernandez-Gonzalez M., Carmen Seijo M. Nutritional value and antioxidant activity of honeys produced in a European Atlantic area. Food Chem. 2013; 138:851–856. doi: 10.1016/j.foodchem.2012.11.015
Falk E. Pathogenesis of atherosclerosis. Am. Coll. Cardiol. 2006;47:C7–C12. doi: 10.1016/j.jacc.2005.09.068.
Gheldof N., Engeseth N. Antioxidant capacity of honeys from various floral sources based on the determination of oxygen radical absorbance capacity and inhibition of in vitro lipoprotein oxidation in human serum samples. Agric. Food Chem. 2002; 50:3050–3055. doi: 10.1021/jf0114637.
Hollman P.C.H., Katan M.B. Dietary flavonoids: Intake, health effects and bioavailability. Food Chem. Toxicol. 1999; 37:937–942. doi: 10.1016/S0278-6915(99)00079-4.
Musa Özcan M., Al Juhaimi F. Honey as source of natural antioxidants. Apic. Res. 2015; 54:145–154. doi: 10.1080/00218839.2016.1144976.
Socha R., Juszczak L., Pietrzyk S., Fortuna T. Antioxidant activity and phenolic composition of herbhoneys. Food Chem. 2009; 113:568–574. doi: 10.1016/j.foodchem.2008.08.029.
Schramm D.D., Karim M., Schrader H.R., Holt R.R., Cardetti M., Keen C.L. Honey with high levels of antioxidants can provide protection to healthy human subjects. Agric. Food Chem. 2003; 51:1732–1735. doi: 10.1021/jf025928k.
Torres N., Guevara-Cruz M., Velázquez-Villegas L.A., Tovar A.R. Nutrition and atherosclerosis. Med. Res. 2015;46:408–426. doi: 10.1016/j.arcmed.2015.05.010.
Toh B.-H., Kyaw T., Tipping P., Bobik A. Chapter 71—Atherosclerosis. In: Rose N.R., Mackay I.R., editors. The Autoimmune Diseases.5th ed. Academic Press; Boston, MA, USA: 2014. pp. 1049–1066
Zhang H., Tsao R. Dietary polyphenols, oxidative stress and antioxidant and anti-inflammatory effects. Curr. Opin. Food Sci. 2016; 8:33–42. doi: 10.1016/j.cofs.2016.02.002.