Introducere
Scăderea apetitului, cunoscută și sub denumirea de anorexie medicamentoasă, reprezintă un efect advers frecvent asociat cu diverse clase de medicamente.
Acest fenomen poate avea impact asupra stării nutriționale și metabolice, fiind relevant în special în cazul pacienților vârstnici, pediatrici, oncologici sau cu afecțiuni cronice.
Mecanismele farmacologice implicate în reducerea apetitului sunt variate, de la acțiuni centrale asupra neurotransmițătorilor implicați în reglarea foamei, până la efecte digestive directe sau modificări ale percepției gustului.
Acest articol analizează cele mai frecvente clase terapeutice implicate în reducerea apetitului, explică mecanismele corespunzătoare și evidențiază rolul farmacistului în identificarea și gestionarea acestui efect advers.
Clase de medicamente implicate
1. Antidepresive (SSRI, SNRI, NDRI)
Exemple: fluoxetină, sertralină, venlafaxină, bupropion
Antidepresivele pot influența apetitul atât prin mecanisme centrale, cât și prin efecte adverse gastrointestinale.
Inhibarea recaptării serotoninei, dopaminei sau noradrenalinei are impact direct asupra hipotalamusului, zona din creier responsabilă de reglarea foamei și sațietății.
În plus, stimularea receptorilor 5-HT3 poate duce la greață, gust metalic sau disconfort gastric, ceea ce contribuie la scăderea interesului pentru alimente – mai ales în primele săptămâni de tratament.
Bupropionul, un inhibitor al recaptării de dopamină/noradrenalină (NDRI), este cunoscut pentru efectul său anorexigen.
2. Stimulente utilizate în ADHD
Exemple: metilfenidat, amfetamine, lisdexamfetamină
Aceste medicamente acționează asupra neurotransmițătorilor dopamină și noradrenalină la nivel central, determinând un efect anorexigen pronunțat.
Suprimarea centrilor foamei din hipotalamus, combinată cu încetinirea golirii gastrice, duce la senzație de sațietate precoce și scăderea frecventă a aportului alimentar – mai ales la copii.
Monitorizarea greutății corporale este esențială în timpul tratamentului cronic cu stimulente, în special la pacienții pediatrici.
3. Medicamente citotoxice (chimioterapice)
Exemple: cisplatină, fluorouracil, metotrexat
Citotoxicele afectează în mod direct celulele cu rată de replicare rapidă, inclusiv mucoasa gastrointestinală.
Acest lucru duce la stomatită, greață, disgeuzie (modificarea gustului) și pierderea apetitului.
În plus, chimioterapia determină eliberare de citokine inflamatorii, cu impact central asupra reglării apetitului și inducerea unui „profil inflamator anorexigen”.
În practica oncologică, pierderea poftei de mâncare este frecventă și trebuie abordată activ pentru a preveni cahexia și malnutriția.
4. Antibiotice
Exemple: metronidazol, claritromicină, amoxicilină
Anumite antibiotice pot produce efecte adverse digestive, precum greață, gust metallic sau disconfort gastric.
În plus, ele pot afecta microbiota intestinală, generând dezechilibre care se manifestă prin balonare, tranzit accelerat și pierderea interesului pentru alimente.
Metronidazolul, în mod particular, este recunoscut pentru gustul său metalic pronunțat, care afectează percepția alimentelor.
5. Antiepileptice și stabilizatori de dispoziție
Exemple: topiramat, zonisamidă
Aceste molecule pot interfera cu circuitul cerebral al recompensei alimentare.
Topiramatul, de exemplu, are efecte asupra receptorilor GABA și glutamat, influențând mecanismele centrale ale apetitului și determinând frecvent scădere ponderală.
De asemenea, pot apărea efecte metabolice secundare: deshidratare, tulburări gustative, care accentuează pierderea apetitului.
6. Imunosupresoare și antireumatice
Exemple: interferoni, antimetaboliți, hidralazină
Aceste medicamente pot afecta apetitul prin eliberare de citokine proinflamatorii, inducerea de toxicitate hepatică sau prin efecte adverse directe (greață, fatigabilitate, gust amar).
În special în bolile autoimune, combinația între efectul sistemic al bolii și cel al tratamentului contribuie la anorexie medicamentoasă.
7. Opioide
Exemple: morfină, tramadol
Opioidele acționează asupra receptorilor µ, inducând încetinirea motilității gastrointestinale și întârzierea golirii stomacului.
Acest lucru produce o senzație de sațietate prelungită, greață și lipsă de interes față de alimente.
În plus, opioidele stimulează centrul vomei (area postrema), accentuând reflexele de greață.
8. Medicamente cardiovasculare (cazuri rare)
Exemple: digoxină, betablocante, IECA
Digoxina este cunoscută pentru efectele sale adverse digestive și neurologice: greață, anorexie, tulburări gustative.
Alte clase, precum betablocantele sau inhibitorii enzimei de conversie (IECA), pot induce rar pierderea apetitului, mai ales în contextul scăderii debitului cardiac sau hipoperfuziei splahnice.
Cazuri clinice: Ce analizează un Farmacist?
Concluzie: De ce este important să recunoaștem anorexia medicamentoasă
Anorexia medicamentoasă reprezintă un efect advers cu frecvență semnificativă, mai ales în cadrul tratamentelor cronice sau în populații vulnerabile.
Mecanismele implicate sunt variate și pot afecta apetitul prin acțiuni centrale, digestive sau senzoriale.
Identificarea acestor efecte adverse și corelarea lor cu medicația trebuie să facă parte din evaluarea farmacologică a pacientului.
Farmacistul are un rol important în detectarea semnelor precoce și în consilierea pacientului, dar ajustarea tratamentului revine exclusiv medicului.
Comunicarea interprofesională și monitorizarea atentă contribuie la menținerea eficacității terapeutice și a echilibrului nutrițional.
Recomandări pentru pacienți:
– Raportați medicului/farmacistului orice schimbare de apetit apărută după începerea unui tratament
– Nu întrerupeți medicamentele fără acordul medicului
– Evitați suplimentele alimentare „pentru poftă de mâncare” fără o cauză clară și evaluare farmacologică
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Administrarea oricărui medicament, supliment alimentar sau modificarea tratamentului trebuie făcută numai la recomandarea medicului sau a farmacistului.
Articol redactat de un farmacist licențiat, cu scopul de a oferi informații clare, corecte și accesibile despre efectele posibile ale tratamentelor asupra poftei de mâncare.
Toate informațiile sunt documentate din surse științifice actualizate și validate profesional.
Cu respect,
Farmacist, fondator Pharma Cloud
Cu drag pentru știință, echilibru și meseria noastră.
Referințe științifice
1. Blundell JE, Gibbons C, Caudwell P, et al. Appetite control and energy balance: impact of exercise. Obes Rev. 2015;16 Suppl 1:67-76.
2. Shapses SA, Riedt CS. Bone, body weight, and weight reduction: what are the concerns? J Nutr. 2006;136(6):1453-6.
3. Baldessarini RJ, Tondo L, Vázquez GH. Pharmacological treatment of bipolar disorder: a review of evidence-based guidelines. CNS Neurosci Ther. 2019;25(1):3–13.
4. UpToDate. ‘Selective serotonin reuptake inhibitors: Pharmacology, administration, and side effects’ (accesat aprilie 2024).
5. Lexicomp Online, Drug Monographs – Fluoxetine, Bupropion, Methylphenidate, Cisplatin, Digoxin (Wolters Kluwer, 2024).
6. NIH National Cancer Institute – Nutrition in Cancer Care (PDQ®)–Health Professional Version (2023).
7. FDA Drug Safety Communications – Medications and Appetite Changes (2021–2024).
8. Goodman & Gilman’s: The Pharmacological Basis of Therapeutics. 13th–14th Edition. McGraw-Hill Education.
9. European Medicines Agency – EudraPharm Drug Database: adverse drug reactions related to appetite.
10. WHO – Pharmacovigilance for adverse effects impacting nutrition (2022).
