Fluconazolul este un medicament antifungic utilizat pentru tratamentul infecțiilor fungice sistemice și superficiale într-o varietate de țesuturi.
Este utilizat pentru a trata infecțiile fungice, care pot invada orice parte a corpului, inclusiv gura, gâtul, esofagul, plămânii, vezicaurinară, zona genitală și sângele.
Este, de asemenea, utilizat pentru prevenirea infecțiilor de acest tip la persoanele care au un sistem imunitar slab cauzat de tratamentul cancerului, transplant de măduvă osoasă sau boli precum SIDA.
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate sunt:
cefalee
dureri abdominale
diaree, greaţă
vărsături
creşterea valorilor serice ale alanil aminotransferazei, aspartat aminotransferazei, fosfatazei alcaline
erupţii cutanate tranzitorii
Tacrolimus: Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la nivel intestinal.
Losartan:Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74), principalul responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu losartan. Se recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă repetată de 200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75% a ASC24 şi cu 128% a Cmin ale fenitoinei.
În cazul administrării concomitente, pentru evitarea intoxicaţiei cu fenitoină, trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate concomitent, la voluntari sănătoşi. În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.