INTRODUCERE
Probabil ți s-a întâmplat și ție: deschizi o cutie de medicamente și ești izbit de un miros ciudat — uneori înțepător, alteori sulfuroso-metalic sau chiar dulceag. Acest miros nu e întâmplător. El poate spune multe despre compoziția, stabilitatea și chiar eficiența medicamentului.
De ce medicamentele miros ciudat? Cauze chimice și semnificații
Substanțele active din unele medicamente au un miros specific care nu poate fi mascat ușor.
De exemplu, metformina (utilizată pentru diabet tip 2) are un miros puternic, asemănător amoniacului sau peștelui. Cauza este structura chimică a compusului, care include grupări azotate (amidine și guanidine), responsabile pentru aceste mirosuri distinctive.
Uneori, medicamentele dezvoltă mirosuri neplăcute când substanțele active sau excipienții se degradează.
De exemplu, antibioticele pe bază de penicilină pot căpăta un miros asemănător usturoiului când sunt expuse la umiditate sau temperatură crescută.
Acesta poate indica faptul că produsul nu mai e stabil și trebuie înlocuit.
Producătorii adesea adaugă excipienți aromatici, cum ar fi mentolul sau vanilina, pentru a masca mirosurile neplăcute.
Uneori, însă, aceste substanțe nu pot ascunde complet mirosul puternic al compușilor activi, mai ales dacă medicamentul este deteriorat.
Mirosurile sulfuroase (precum ouăle stricate) apar în medicamente care conțin tioli sau sulfoxizi.
În mod similar, medicamentele ce conțin amine pot avea un miros de pește sau amoniac.
Acești compuși volatili generează rapid mirosuri puternice, perceptibile chiar și în cantități mici.
Ce ne spune mirosul despre stabilitatea medicamentului?
Ce înseamnă pentru pacient?
În acest caz, cel mai sigur este să consulți un farmacist sau medic înainte de utilizare.
Un miros neplăcut nu înseamnă neapărat că medicamentul e periculos, însă modificarea bruscă a mirosului poate indica deteriorarea.
Exemple de medicamente care conțin amine (miros de pește sau amoniac):
Metformina, utilizată în diabet, este recunoscută pentru mirosul puternic, de tip amoniac sau pește.
Trimetilamina, un compus prezent uneori în anumite preparate farmaceutice sau suplimente alimentare, are un miros intens de pește stricat.
Dimetilaminoetanol (DMAE): Prezent în unele suplimente alimentare destinate îmbunătățirii funcțiilor cognitive, DMAE poate avea un miros de pește, specific aminelor volatile.
Clorhidratul de putrescină și cadaverină: Deși nu sunt utilizate ca atare în medicamente, acești compuși pot apărea ca produse de degradare în anumite condiții și sunt cunoscuți pentru mirosul lor puternic de pește sau carne în descompunere.
Medicamente cu miros sulfuros (asemănător ouălor stricate):
D-penicilamina: Utilizată în tratamentul bolii Wilson și al artritei reumatoide, această substanță conține grupări tiol (-SH), responsabile pentru mirosul său caracteristic de sulf.
Sulfasalazina: Indicat în tratamentul bolilor inflamatorii intestinale, precum colita ulcerativă, acest medicament poate emana un miros sulfuroas datorită componentelor sale sulfonamidice.
Concluzie
Mirosurile ciudate ale medicamentelor, deși pot fi neplăcute, sunt explicabile chimic și ne ajută să identificăm probleme de calitate sau depozitare.
În multe cazuri, însă, sunt doar un aspect inevitabil al compusului activ.
În fond, chiar și medicamentele au propria lor „personalitate” chimică!
Surse științifice
PubChem Compound Summary for Metformin https://pubchem.ncbi.nlm.nih.gov/compound/4091
„Volatile Sulfur Compounds in Drugs” Journal of Pharmaceutical Sciences, 2020.
U.S. FDA Stability Guidelines https://www.fda.gov
„The Chemistry of Odors in Pharmaceuticals” Pharmaceutical Research, 2019.
