CAUZE . SIMPTOME. TRATAMENT

Pietrele la rinichi (numite și calculi renali, nefrolitiaza sau urolitiaza) sunt depozite dure din minerale și săruri care se formează în interiorul rinichilor.

 

Dieta, excesul de greutate corporală, unele afecțiuni medicale și anumite suplimente și medicamente sunt printre numeroasele cauze ale pietrelor la rinichi.

 

Pietrele la rinichi pot afecta orice parte a tractului urinar – de la rinichi la vezica urinară.

 

Adesea, pietrele se formează atunci când urina devine concentrată, permițând mineralelor să cristalizeze și să se lipească.

Pietrele de calciu sunt cel mai frecvent tip de pietre la rinichi.

Există două tipuri de pietre de calciu: oxalat de calciu și fosfat de calciu.

 

Oxalatul de calciu este de departe cel mai comun tip de piatră de calciu. Unii oameni au prea mult calciu în urină, crescând riscul apariției pietrelor de calciu.

 

Calciul din alimente nu vă crește șansa de a avea pietre de oxalat de calciu.

 

În mod normal, suplimentul de calciu care nu este folosit de oasele și mușchii tăi se îndreaptă spre rinichi și este spălat cu urină.

 

Când acest lucru nu se întâmplă, calciul rămâne în rinichi și se alătură cu alte produse reziduale pentru a forma o piatră la rinichi.

Acidul uric este un produs rezidual care provine din modificările chimice din organism. Cristalele de acid uric nu se dizolvă bine în urină acidă și în schimb vor forma o piatră de acid uric.


Urina acidă poate proveni din cauza:

 

-Obezităţii
-Diareei cronice
-Diabetului de tip 2 (nivel ridicat de zahăr din sânge)
-Gutei
-Unei diete bogată în proteine ​​animale și săracă în fructe și legume

Pietrele struvite nu sunt un tip obișnuit de piatră.

 

Aceste pietre sunt legate de infecțiile cronice ale tractului urinar (ITU).

 

Unele bacterii fac urina mai puțin acidă și mai bazică sau alcalină.

 

Pietrele de fosfat de magneziu amoniu (struvit) se formează în urina alcalină. Aceste pietre sunt adesea mari, cu ramuri și cresc foarte repede.

 

Persoanele care suferă de UTI cronice sau persoanele cu golire slabă a vezicii urinare din cauza tulburărilor neurologice (paralizie, scleroză multiplă și spina bifidă) prezintă cel mai mare risc pentru apariția acestor calculi.

Cistina este un aminoacid care se află în anumite alimente fiind unul dintre elementele constitutive ale proteinelor.

 

Cistinuria (prea multă cistină în urină) este o tulburare metabolică rară, moștenită. Este atunci când rinichii nu reabsorb cistina din urină. Când în urină se află cantități mari de cistină, aceasta determină formarea de pietre.

 

Pietrele cu cistină încep adesea să se formeze în copilărie.

Cine este mai probabil să dezvolte pietre la rinichi?

 

Bărbații sunt mai predispuși să dezvolte pietre la rinichi decât femeile. Dacă aveți un istoric familial de pietre la rinichi, este mai probabil să le dezvoltați. De asemenea, este mai probabil să dezvoltați din nou pietre la rinichi dacă le-ați avut odată.

 

Este mai probabil să dezvoltați pietre la rinichi dacă aveți anumite afecțiuni, inclusiv:

un blocaj al tractului urinar
inflamație cronică sau de lungă durată a intestinului
boli renale chistice, care sunt tulburări care determină formarea de saci plini cu lichid pe rinichi
cistinurie
probleme digestive sau antecedente de chirurgie a tractului gastro-intestinal
guta, o tulburare care provoacă umflături dureroase ale articulațiilor
hipercalciurie, o afecțiune în care urina conține cantități neobișnuit de mari de calciu; aceasta este cea mai frecventă afecțiune întâlnită la persoanele care formează pietre de calciu
hiperoxalurie, o afecțiune în care urina conține cantități neobișnuit de mari de oxalat
hiperparatiroidism, o afecțiune în care glandele paratiroide eliberează prea mult hormon paratiroidian, provocând suplimentar calciu în sânge
hiperuricosurie, o tulburare în care prea mult acid uric este în urină

Alte cauze

Volum redus de urină

 

Un factor de risc major pentru calculii renali este volumul scăzut constant de urină. Volumul scăzut de urină poate proveni din deshidratare (pierderea lichidelor corporale) sau din consumul inauficient de lichide.

 

Dietă

 

Deoarece oxalatul este o componentă a celui mai frecvent tip de calculi renali (oxalat de calciu), consumul de alimente bogate în oxalat vă poate crește riscul de a forma aceste calculi.

 

O dietă bogată în proteine ​​animale, cum ar fi carnea de vită, peștele, puiul și carnea de porc, poate crește nivelul acidului din organism și din urină. Nivelurile ridicate de acid facilitează formarea oxalatului de calciu și a pietrelor de acid uric.

 

Condiții intestinale

 

Anumite afecțiuni intestinale care cauzează diaree (cum ar fi boala Crohn sau colita ulcerativă) sau intervenții chirurgicale (cum ar fi intervenția chirurgicală de by-pass gastric) pot crește riscul formării calculilor renali cu oxalat de calciu. Diareea poate duce la pierderea unor cantități mari de lichid din corp, scăderea volumului de urină.

 

 

TRATAMENT

 Profesioniștii din domeniul sănătății tratează de obicei pietrele la rinichi în funcție de dimensiunea, locația și tipul lor.
 
Pietrele la rinichi mici pot trece prin tractul urinar fără tratament.
Pietrele la rinichi mai mari sau pietrele la rinichi care vă blochează tractul urinar sau cauzează dureri mari pot necesita tratament urgent.
 
Interventie chirurgicală

Poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta o piatră din ureter sau rinichi dacă:

Piatra nu reușește să treacă.
Durerea este prea mare pentru a aștepta trecerea pietrei.
 
Tratament medicamentos
 
Pietre de calciu:
Citrat de potasiu, care este utilizat pentru creșterea nivelului de citrat și pH în urină
diuretice
 
Pietre de acid uric
Allopurinol, care este utilizat pentru a trata niveluri ridicate de acid uric în organism
citrat de potasiu
 
Pietre Struvite
Antibiotice
 
 
Este recomandat sa discutați cu un medic înainte de a lua medicamente pentru calculii renali.
Unele dintre acetsea pot avea au efecte secundare minore până la grave.
 

Bibliografie

Evan AP. Physiopathology and etiology of stone formation in the kidney and the urinary tract. Pediatr Nephrol. 2010;25:831–841.
 
Izzedine H, Lescure FX, Bonnet F. HIV medication-based urolithiasis. Clin Kidney J. 2014;7:121–126.
Daudon M, Jungers P. Diabetes and nephrolithiasis. Curr Diab Rep. 2007;7:443–448. 
Rule AD, Krambeck AE, Lieske JC. Chronic kidney disease in kidney stone formers. Clin J Am Soc Nephrol. 2011;6:2069–2075.
Department of Health and Human Services USA, National Institutes of Health & National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases. Urologic Diseases in America. US Government Printing Office; 2012
Ordon M, et al. A population based study of the changing demographics of patients undergoing definitive treatment for kidney stone disease. J Urol. 2015;193:869–874.
Atmani F, Khan SR. Role of urinary bikunin in the inhibition of calcium oxalate crystallization. J Am Soc Nephrol. 1999;10:S385–S388
Please follow and like us: