AZITROMICINA ÎN TERAPIILE COVID19

      Am realizat această introducere deoarece se poate observa că azitromicina nu se regăseşte în schemele generale de tratament deoarece există dovezi slabe cu privire la efectele antivirale și imunomodulatoare care, în plus, nu se bazează în special pe rezultatele obţinute la pacienții cu COVID-19.

       Prin urmare, acest antibiotic este recomandat de unii cercetători doar ca tratament empiric al pneumoniei dobândite care apare în formele grave, deși nu toate ghidurile actuale de tratament sunt de acord.

       De exemplu, Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (NICE) din Regatul Unit a elaborat un ghid orientativ care vizează îmbunătățirea prescrierii de antibiotice in formele bolii cauzate de virusul SARS-Cov-2.

      Conform acestui ghid, în  absența co-infecției bacteriene, terapia cu antibiotice este contraindicată pentru pneumonia COVID-19, deoarece ar fi ineficientă având în vedere etiologia să virală.

       Prin urmare, conform NICE, utilizarea antibioticelor ar trebui să se limiteze doar la gestionarea acelor situații în care sunt suspectate sau confirmate co-infecții pulmonare bacteriene.

2. STUDII CLINICE

     Un studiu deschis non-randomizat din Franța a recrutat 42 de persoane spitalizate cu COVID-19 şi pe parcursul a 14 zile au fost tratați cu hidroxiclorochină 600 mg pe zi şi cu azitromicină suplimentară (500 mg în ziua 1, urmată de 250 mg pe zi pentru următoarele 4 zile) pentru a preveni suprainfecția bacteriană.

      Există mai multe probleme metodologice şi de etică legate de aceast studiu legate de raportarea slabă, lipsa datelor PCR și excluderea nejustificată a pacienților cu rezultate importante din punct de vedere clinic.

      Într-un alt mic studiu francez recent realizat pe unsprezece pacienți cu COVID-19 tratați cu hidroxiclorochină plus azitromicină, la aceeași doză utilizată de Gautret și colab (cazul prezentat anterior) datele nu au fost foarte concludente. Dintre acești 11 pacienți, unul dintre ei a murit iar doi au fost transferați la terapie intensivă.     

     La sfârșitul studiului, opt pacienți (73%) erau încă pozitivi pentru SARS-Cov-2, la 5-6 zile după începerea tratamentului.

     Rezultatele au fost similare cu studiul prezentat anterior, cercetările fiind limitate și din cauza numărul mic de participanţi și de lipsa randomizării.

     Un alt studiu mai mare a înrolat 1438 de pacienți spitalizați diagnosticaţi cu COVID-19.  Dintre aceștia, 735 (51,1%) au primit hidroxiclorochină plus azitromicină, 271 (18,8%) au primit hidroxiclorochină singură, 211 (14,7%) au fost tratați numai cu azitromicină și 221 (15,4%) au fost tratați cu alte medicamente.

     Nici de această dată rezultatele nu au arătat diferențe semnificative  în ceea ce privește mortalitatea pacienților cărora li se administrează hidroxiclorochină + azitromicină, hidroxiclorochină singură sau azitromicină singură, comparativ cu pacienții care nu primesc niciunul dintre aceste medicamente.

     Societățile științifice majore, agențiile de reglementare a medicamentelor și organizațiile de sănătate publică nu au recomandat utilizarea azitromicinei în COVID-19. De exemplu, OMS și EMA nu au emis nicio declarație cu privire la siguranța și eficacitatea acestei combinații de tratament.

     Agenția italiană pentru medicamente (AIFA) a declarat că utilizarea azitromicinei, singură sau în combinație cu hidroxiclorochină / clorochină, pentru tratamentul pacienților cu COVID-19 nu este recomandată, cu excepția cazului în care apar suprainfecții bacteriene

     Până în prezent, există 20 de studii clinice în curs privind utilizarea azitromicinei, singură sau în combinație cu alte medicamente, în tratarea COVID-19 înregistrate în clinictrials.gov

3. ATENŢIONĂRI SPECIALE

     Unele macrolide sunt bine cunoscute ca fiind aritmogene, în special eritromicina. Se crede că azitromicina este una dintre cele mai sigure macrolide dar există si informații contradictorii cu privire la riscul de aritmie.

     La nivel preclinic, efectele proaritmogene ale azitromicinei au fost investigate pe diferite animale (cobai, iepuri și câini) şi au  demonstrat că azitromicina nu este asociată cu torsada vârfurilor (torsada vârfurilor se referă la o varietate specifică de tahicardie ventriculară care prezintă caracteristici distincte pe electrocardiograma).

     Torsada vârfurilor se caracterizează printr-un ritm rapid, polimorfic ventricular cu răsucirea caracteristică a complexelor QRS în jurul liniei izoelectric şi de asemenea se asociază cu scăderea presiunii arteriale care poate determină sincopa.

     Un studiu de farmacovigilență a analizat tipurile de evenimente adverse din cadrul FDA din 2004 până în 2011 și a identificat un total de 203 de rapoarte cu evenimente adverse legate de aritmie (de exemplu, prelungirea QT, efect torsadogen, aritmie ventriculară, moarte subită cardiacă) toate aceste reacţii fiind asociate cu utilizarea azitromicinei.

     Versiunea publică a Eudravigilance, baza de date a Agenției Europene pentru Medicamente (ADR) (http://www.adrreports.eu/en/search.html) continue 55 de cazuri de prelungire a intervalului QT la pacienții tratați cu azitromicină, hidroxiclorochină și respectiv clorochină, dintr-un total de 12.764, 15.129 și 1644 de rapoarte pentru fiecare medicament suspectat.